Nu stiu cum sa incep,sunt foarte multe de spus,iar timpul nu prea imi permite…Incep cu “mi-e dor”,continui cu “te ador” si inchei cu “te iubesc”.
Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare,pe care nu ti-o voi trimite niciodata dar vreau sa sti ca imi lipsesti enorm acum.Dar oare ce va fi mai tarziu?Oare voi mai fi fericit vreodata?Oare voi mai rezista mult departe de tine?Nu stiu…nu cred…tot ce stiu este ca daca cineva m-ar pune sa aleg o persoana alaturi de care sa imi gasesc fericirea,tu ai fi acea persoana….nu stiu cum ai reusit sa imi furi inima…nici macar nu am observat cand mi-ai luat-o…dar acum m-am trezit fara ea…
Nu vreau sa crezi ca iti reprosez ceva…NU!
Pentru ca locul inimii mele e in inima ta,chiar daca esti mai departe ca niciodata….
Cum as putea oare descrie acum tot ce simt pentru tine?Nu s-au inventat inca acele cuvinte…dar totusi incerc:
Te iubesc cu fiecare fibra din timp,si abia astept sa te vad,sa te mangai,sa te sarut,sa te strang in brate…chiar daca imi fac rau!Insa nu stiu daca voi mai avea aceasta sansa….stiu ca tu nu ma iubesti,stiu,dar te rog sa nu uiti…e singurul lucru pe care ti-l mai cer,pe care ti-l mai pot cere …inchid ochii si incerc sa imi inchipui ca esti langa mine acum….dar e un vis prea scump…tu pentru mine esti un vis,iar visele se destrama,si tu,ca orice vis te vei destrama si vei disparea usor…dar poate nu mai conteaza acum nimic…nu mai conteaza nici ca te iubesc…si ca as face orice pentru tine…Ceea ce nu inteleg eu este ca,de ce in viata nu poti alege iubirea,dar fara suferinta?Sau ziua fara noapte,sau viata fara moarte?Nu stiu…e o lege a universului…Orice imbratisare inseamna o singura despartire….dar nu credeam ca atat de repede…
Pentru mine reprezinta foarte mult aceste randuri,pentru ca pot sa spun ce simt si cum ma simt.Am mintit…Astazi vreau sa ma descarc AICI.Sa sti ca nu mi-e deloc usor fara tine.Mi-e foarte greu,mai greu decat mi-as fi imaginat.Mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine…cu toate ca am invatat deja…oricum nu as fi instare sa iti trimit aceasta scrisoare….nu stiu de ce…dar nu vreau sa te fac sa iti aduci aminte de mine…E o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te ating…cred ca daca te-as vedea acum as muri de fericire…Cand voi avea oare sansa sa iti spun toate astea privindu-te in ochi?Nici sa visez nu mai am curaj,pentru ca ma doare….
De ce viata e asa nedreapta?Cu ce am gresit?Ce pacate platesc?
Inchid ochii din nou si te simt alaturi,si mi-e frica de viata,de viitor…de necunoscut…pentru ca tu nu vei fi langa mine.
Lacrimile imi mangaie fata neancetat,dar nici macar ele nu imi pot alina durerea pe care o simt.Cum sa iti arat cat te iubesc de mult,dar fara sa folosesc cuvinte?De cate ori am incercat sa fac un pas catre fericire,am cazut.Am cazut in abis incercand sa te caut,sa te regasesc…dar tu ai vrut sa fi de negasit…Plang acum,mi s-au inpaienjenit ochii de lacrimi,dar voi continua sa scriu…sau…mai bine inchei aici…
Sa sti ca iubesc fiecare particica din tine,iar fiecare particica din mine ma doare…pentru ca nu-mi esti aproape…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu