Oare ce s-ar intampla cu lacrimile mele daca nu ar fi imaginea ochilor tai sa le curga suvoiul?
Oare ce s-ar intampla cu iubirea mea daca nu ar fi zambetul tau sa-mi incalzeasca sufletul?
Si tot eu imi raspund: m-as simti singur si neansemnat,lumea ar fi la fel de fericita si fara mine,mi-ar fi totuna de e zi sau de e noapte,intuneric sau lumina…
In lumea asta unde totul se uita,unde fiecare se gandeste la sine,e greu sa-i spui cuiva “gandeste-te la mine”.Am ochii invaluiti in lacrimi,sunt lacrimi de fericire…caci te am pe tine…Am sa vin,voi veni pentru ca trebuie sa vin.Te voi gasi singura in asteptarea mea,iti voi saruta mana,te voi strange la piept si iti voi spune cat de mult mi-ai lipsit…o ora fara tine mi se pare o vesnicie,dar o viata cu tine ar fi o iubire eterna…Preaplinul fericirii din sufletul meu nu poate descris in cuvinte,fiecare zi are un farmec aparte,reprezinta altceva decat fireasca desfasurare a clipelor ce trec uneori cu pasi grabiti,alteori cu pasi domoli…e farmecul iubirii ce ti-o port acum,pe veci si intotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu