miercuri, 25 iulie 2012

E greu de spus .

Fara sa vreau
Te-am pierdut
Dintr-un joc stupid,
Te-am ranit,
Am incercat,
Sa fac ceva
Sa ma poti ierta
Dar degeaba,
Cat am incercat
Si cat am brazdat,
A fost in zadar
Te-am pierdut iubirea mea.
Tu ca un magnet
M-ai atras,m-ai vrajit
Si apoi
M-ai parasit De ce?
Nu stii cat de mult te-am iubit!
Zile intregi,am asteptat
Cu gandul ca ne vom revedea
Iubirea mea.
Au trecut luni si nu te-am mai vazut.
De al tau dor eu la pamant am cazut.
Nu voiam pe nimeni
Te voiam doar pe tine
Tu faci parte din inima mea
Iubirea mea.
Degeaba plang nopti in sir,
Cand tu nu stii de mine,
Ai si uitat de mine
Ai tinut la mine,
Dar repede m-ai uitat,
Si m-ai lasat.
Iar eu,nopti in sir,plangeam de dorul tau.
Ma gandeam sa-ti fie tie bine.
Ca daca m-ai lasa
M-as sacrifica pt tine
Noapte de noapte la tine ma gandeam
Pe tine te visam
Si stiam ca vei reusi
Si visurile ti le vei implini

Din nou plang dupa tine
Tu nu stii ca ma faci sa sufar
Nu ma mai stii
Dar iti zic ca te-am iubit
Si te voi iubi
Dar acum cred ca m-ai uitat
Dar eu pe tine nu
Am avut curajul sa rostesc
Un cuvant greu de spus si sfant
Si acela este
Te iubesc !

joi, 12 iulie 2012

Sa mor as vrea

Atat!Sa mor as vrea
Sa nu mai simt dragostea
Sa uit de toata tristetea
Si sa uit durerea mea.

Viata mea e un iad
Si sufletul mi s-a uscat
De-atata jale,de-atata dor
Ah,atat as vrea sa mor.

Te iubesc,nu ma iubesti
Te ador,tu ma ranesti
Dragostea imi umilesti
Si faptura-mi batjocoresti.

Si totusi iubirea mea nu doare
Si inca te mai vreau cu ardoare
As vrea atat sa ma iubesti,cat te iubesc si eu
As vrea atat…sa fiu al tau.

Tu inima mi-ai zgariat
Si amprenta ti-ai lasat
Pentru o zi,o luna,o viata
In inima mea,de-acum de gheata.

Trist..

Sunt trist…dar imaginea ochilor tai care-mi persista in minte nu-mi da voie sa ma gandesc cu dezgust la aceasta viata.Ma intreb,oare in jurul carui punct din univers s-ar concentra gandirea mea daca nu ar fi imaginea chipului tau care-mi mangaie gandurile?

Oare ce s-ar intampla cu lacrimile mele daca nu ar fi imaginea ochilor tai sa le curga suvoiul?

Oare ce s-ar intampla cu iubirea mea daca nu ar fi zambetul tau sa-mi incalzeasca sufletul?

Si tot eu imi raspund: m-as simti singur si neansemnat,lumea ar fi la fel de fericita si fara mine,mi-ar fi totuna de e zi sau de e noapte,intuneric sau lumina…

In lumea asta unde totul se uita,unde fiecare se gandeste la sine,e greu sa-i spui cuiva “gandeste-te la mine”.Am ochii invaluiti in lacrimi,sunt lacrimi de fericire…caci te am pe tine…Am sa vin,voi veni pentru ca trebuie sa vin.Te voi gasi singura in asteptarea mea,iti voi saruta mana,te voi strange la piept si iti voi spune cat de mult mi-ai lipsit…o ora fara tine mi se pare o vesnicie,dar o viata cu tine ar fi o iubire eterna…Preaplinul fericirii din sufletul meu nu poate descris in cuvinte,fiecare zi are un farmec aparte,reprezinta altceva decat fireasca desfasurare a clipelor ce trec uneori cu pasi grabiti,alteori cu pasi domoli…e farmecul iubirii ce ti-o port acum,pe veci si intotdeauna.


Uitarea

Nu stiu cum sa incep,sunt foarte multe de spus,iar timpul nu prea imi permite…Incep cu “mi-e dor”,continui cu “te ador” si inchei cu “te iubesc”.
Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare,pe care nu ti-o voi trimite niciodata dar vreau sa sti ca imi lipsesti enorm acum.Dar oare ce va fi mai tarziu?Oare voi mai fi fericit vreodata?Oare voi mai rezista mult departe de tine?Nu stiu…nu cred…tot ce stiu este ca daca cineva m-ar pune sa aleg o persoana alaturi de care sa imi gasesc fericirea,tu ai fi acea persoana….nu stiu cum ai reusit sa imi furi inima…nici macar nu am observat cand mi-ai luat-o…dar acum m-am trezit fara ea…

Nu vreau sa crezi ca iti reprosez ceva…NU!
Pentru ca locul inimii mele e in inima ta,chiar daca esti mai departe ca niciodata….
Cum as putea oare descrie acum tot ce simt pentru tine?Nu s-au inventat inca acele cuvinte…dar totusi incerc:
Te iubesc cu fiecare fibra din timp,si abia astept sa te vad,sa te mangai,sa te sarut,sa te strang in brate…chiar daca imi fac rau!Insa nu stiu daca voi mai avea aceasta sansa….stiu ca tu nu ma iubesti,stiu,dar te rog sa nu uiti…e singurul lucru pe care ti-l mai cer,pe care ti-l mai pot cere …inchid ochii si incerc sa imi inchipui ca esti langa mine acum….dar e un vis prea scump…tu pentru mine esti un vis,iar visele se destrama,si tu,ca orice vis te vei destrama si vei disparea usor…dar poate nu mai conteaza acum nimic…nu mai conteaza nici ca te iubesc…si ca as face orice pentru tine…Ceea ce nu inteleg eu este ca,de ce in viata nu poti alege iubirea,dar fara suferinta?Sau ziua fara noapte,sau viata fara moarte?Nu stiu…e o lege a universului…Orice imbratisare inseamna o singura despartire….dar nu credeam ca atat de repede…
Pentru mine reprezinta foarte mult aceste randuri,pentru ca pot sa spun ce simt si cum ma simt.Am mintit…Astazi vreau sa ma descarc AICI.Sa sti ca nu mi-e deloc usor fara tine.Mi-e foarte greu,mai greu decat mi-as fi imaginat.Mi-am dat seama ca nu pot trai fara tine…cu toate ca am invatat deja…oricum nu as fi instare sa iti trimit aceasta scrisoare….nu stiu de ce…dar nu vreau sa te fac sa iti aduci aminte de mine…E o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te ating…cred ca daca te-as vedea acum as muri de fericire…Cand voi avea oare sansa sa iti spun toate astea privindu-te in ochi?Nici sa visez nu mai am curaj,pentru ca ma doare….
De ce viata e asa nedreapta?Cu ce am gresit?Ce pacate platesc?
Inchid ochii din nou si te simt alaturi,si mi-e frica de viata,de viitor…de necunoscut…pentru ca tu nu vei fi langa mine.
Lacrimile imi mangaie fata neancetat,dar nici macar ele nu imi pot alina durerea pe care o simt.Cum sa iti arat cat te iubesc de mult,dar fara sa folosesc cuvinte?De cate ori am incercat sa fac un pas catre fericire,am cazut.Am cazut in abis incercand sa te caut,sa te regasesc…dar tu ai vrut sa fi de negasit…Plang acum,mi s-au inpaienjenit ochii de lacrimi,dar voi continua sa scriu…sau…mai bine inchei aici…
Sa sti ca iubesc fiecare particica din tine,iar fiecare particica din mine ma doare…pentru ca nu-mi esti aproape…

miercuri, 11 iulie 2012

Nimic

Am trecut linia... am depasit momentul... am uitat lacimile...
Ma inec in uitare, dar ramane durerea, durerea aceea surda ce se imprastie in suflet si nu vrea sa plece , sta acolo ghemuita parca, gata sa izbucneasca si mocneste... mocneste ca focul iarna...

Sunt momente cand stau si plang... plang... da, plang...
E timpul sa spun adio... Adio deci, adio tie “STRAINE”... acel TU care ai intrat in viata mea, mi-ai luat zambetul, mai secatuit de tot, de tot ce era bun si pur...
M-ai aruncat in disperari reci, intunecate. Astept sa te vad peste ani si ani, cand am promis ca te voi cauta, sa vad ce a ramas din iubirea mea... acea iubire...
Mereu, mereu, imi amintesc ziua... ziua cand am plecat cu sufletul pierdut si inecat in lacrimi. Intrebam Divinitatea de ce, cum si cand? Simteam cum ma prabusec incet si sigur de pe culmile unui munte...
Si nu vedeam nimic, doar un gol imens in jurul meu...
Ma rog ca inima mea sa nu fie atat de franta sa pot sa mai fiu eu, DA eu, mai sti?
Sa nu ma simt incomplet fara tine.Am obosit in lumea mea singur mereu, sa lupt, sa ma ridic, sa trec, sa plec, sa rad, sa plang... singur.
Inot intr-un ocean singur si stiu ca sunt abia la inceput si stiu ca lupta asta am pierdut-o. Inca inainte de a incepe... si daca iubirea ce ti-am dat-o nu a fost nimic, imi pare rau pentru mine, pentru ca inca mai esti acolo, in mine.
Ai prins radacini groase in sufletul meu.... E timpul sa fac ceva si pentru mine... pentru sufletul meu, sa nu mai astept un semn, sa nu mai plang, nu mai vreau, nu mai vreau! Ce altceva as putea spune?
Am crezut in tine, in noi, m-ai dezamagit, mi-ai luat acel nimic, nimic ce tu mi la-i dat... nimic..