Mintea mi-e ravasita.
Parca am intrat intr-un joc, in care adversarul sunt tot eu.
Parca sperantele erau de sticla, si eu, le-am spart cu sageti.
Suna a desen animat, dar e o adevarata arta dramatica.
Mi-am invatat scenariul.
Am invatat sa zambesc cu ochii si sa plang cu sufletul.
Am invatat sa ma despart de iubire pentru a intampina ura.
Am invatat sa pierd, sa ma ridic cand sunt doborat.
A durut, dar am continuat sa zambesc,
Desi sufletul imi era de mult amortit la morga.
Am fost eu, am ras si m-am bucurat de viata.
Am fost eu, am plans si am avut ganduri sinucigase.
Am fost eu, si am ascultat povestile lor.
Am fost eu, am urlat inauntrul meu si am facut lumea sa se cutremure.
Am vazut cu ochii mei cum se naste in suflet speranta
Si am inchis ochii cand am fost nevoit sa o distrug.
E un sentiment pe care nu il doresc nimanui.
E un razboi pe care e mai bine sa-l port eu pentru toti.
M-am invatat cu durerea, cu raul.
Fac parte din mine acum.
Poate am un nou inceput.
Cine stie, poate s-a nascut si pentru strada mea soarele
Si vrea sa-si faca vazute si simtite razele stralucitoare.
Poate mai exista speranta si pentru sufletul meu.
Dar nu azi.
Poate maine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu